Gastrita reprezintă o patologie acută sau cronică caracterizată prin apariția unor leziuni inflamatorii la nivelul mucoasei gastrice. Este o afecțiune tot mai frecventă, care poate fi determinată de mai multe cauze și care, cu un tratament adecvat, poate fi ameliorată în timp relativ scurt. În lipsa unui tratament, gastrita se poate manifesta pe perioade lungi de timp.
Etiologie
Gastrita recunoaște cauze variate: Infecții bacteriene (Helicobacter Pylori – cel mai frecvent, 50% din populația globului, mai rar H Heilmanii, stafilococi, streptococi, E Coli, etc); infecții virale (citomegalovirus); fungi (Candida); medicamente (AINS: aspirina, ibuprofen, ketoprofen, diclofenac, preparate cu fier; corticoterapia, etc); consumul de băuturi alcoolice concentrate (vodca, whisky, etc); alergii sau intoxicații alimentare; reflux biliar; stres acut; stări de soc; traume directe; radiații; ischemie, etc.
Tablou clinic și complicații
Gastrita poate fi asimptomatică sau să determine acuze dispeptice cum ar fi: durere epigastrică, senzație de sațietate precoce, meteorism abdominal, grețuri și vărsături.
Infecția cu Helicobacter Pylori poate determina apariția gastritei acute, a ulcerului gastric, gastritei cronice, atrofice, a leziunilor precanceroase de tip metaplazie intestinală sau displazie și a celor canceroase cum ar fi adenocarcinomul gastric sau limfomul MALT.
De asemenea, gastrita erozivă se poate complica în rare cazuri cu hemoragie digestivă superioară manifestată clinic, la majoritatea pacienților aceasta fiind însă de tip ocult.
Este important de știut că simptomele gastritei pot sa apară brusc și să se manifeste sever (gastrită acută) sau să dureze mult timp (gastrita cronică).
Diagnostic
Pentru diagnosticarea corectă a gastritei, este necesară o examinare de specialitate. Pe lângă tabloul clinic, diverse teste de laborator (în special antigenul fecal Helicobacter Pylori), examinarea endoscopică a tubului digestiv superior joacă un rol central. Prin gastroscopie se vizualizează direct mucoasa esofagului, a stomacului și duodenului, se obiectivează leziunile prezente, și permite recoltarea de biopsii.
În gastritele cronice, examenul histopatologic reprezintă gold-standardul pentru diagnosticul corect, cu prelevarea a 5 fragmente bioptice (2 din antru, 2 din corp și unul de la nivelul unghiului gastric). De asemenea, prin examenul histopatologic se poate confirma sau infirma infecția cu Helicobacter Pylori.
Tratament
Deși nu există dovezi în favoarea dietelor restrictive, există recomandări în ceea ce privește schimbarea regimului și a stilului de viață pentru ameliorarea simptomelor și favorizarea vindecării. Aceste recomandări constau în: evitarea grăsimilor, prăjelilor, afumăturilor, alimentelor cu conservanți (nitriți, nitrați), a băuturilor carbogazoase sau a sucurilor de fructe, renunțarea la fumat sau reducerea cantității de alcool consumat.
În ceea ce privește tratamentul medicamentos, acesta se va efectua în funcție de tipul de gastrită, de etiologie sau de severitatea acesteia.
Există mai multe clase de medicamente folosite în tratamentul gastritelor:
- antiacide (neutralizează secreția acidă gastrică), cu efect promt, dar cu eficacitate mai redusă comparativ cu medicamentele antisecretoare: carbonat de calciu/carbonat de magneziu; alginat de sodiu/hidrogenocarbonat de sodiu/carbonat de calciu, etc.
- antisecretoare gastrice (reduc secreția acidă gastrică):
-antagonisti de receptori H2: ranitidină, famotidină, etc
-inhibitorii pompei de protoni (IPP, cei mai puternici inhinitori ai secreției acide): omeprazol, lansoprazol, pantoprazol, esomeprazol și rabeprazol
- protectoare de mucoasa gastrică: sucralfat, preparate cu bismut coloidal.
De menționat faptul că în prezența simptomelor dispeptice sau prin evidențierea unei gastrite acute/cronice prin efectuarea gastroscopiei, va trebui exclusă ca o posibila etiologie infecția cu Helicobacter Pylori. Infecția se poate transmite și la alți membri ai familiei pe cale oral-orală (H Pylori poate fi depistat în salivă, placa dentară). În ceea ce privește tratamentul medicamentos al infecție cu Helicobacter Pylori, se pot folosi mai multe scheme de tratament ce cuprind un inhibitor de pompă de protoni și o asociere de 2 antibiotice.
Este recomandat ca la o lună de la terminarea tratamentului pentru H Pylori să se efectueze Ag fecal H Pylori care va confirma sau infirma eradicarea bacteriei. În caz de eșec terapeutic al uneia dintre scheme, se va utiliza altă schemă terapeutică.
Sursă foto: Canva.ro
